Practici Agricole Sub Lupa Criticii: Provocările Modernității

Discuțiile pe marginea acestui subiect au fost stimulate, printre altele, de o întâlnire recentă cu un "manager" al unei societăți agricole de anvergură, ce administrează mii de hectare de teren fertil în sudul Olteniei. Această entitate, având un capital majoritar străin, operează sub o viziune care, în opinia multora, tinde să ignore particularitățile locale în favoarea unor modele pretins "avansate". Deși eticheta de "manager" este preferată în detrimentul unor titluri precum "director executiv" sau "inginer șef", comportamentul adoptat în cadrul acelei întâlniri a fost perceput ca un exemplu elocvent de "așa nu".

Un aspect care a generat nedumerire a fost legat de un lan de grâu, care, în ciuda faptului că fusese semănat mai târziu conform declarațiilor gazdei, se prezenta într-o stare excelentă: sănătos, uniform și viguros. Tehnologia aplicată culturii includea, pe lângă operațiunile uzuale, și un tratament împotriva bolilor și dăunătorilor realizat recent. Ceea ce a surprins a fost anunțul gazdei că "în scurt timp vom aplica un nou tratament". O investigație directă în lan a relevat că plantele nu prezentau niciun indiciu de suferință, chiar și în zonele cu densitate crescută sau unde se aplicaseră îngrășăminte azotate în cantitate mai mare – condiții teoretic favorabile atacurilor criptogamice. Când am întrebat despre rațiunea noului tratament, răspunsul oferit a fost profund surprinzător: "așa este tehnologia în statele avansate din occident". Această atitudine reflectă o înclinație nejustificată de a prelua, fără o analiză critică, orice practică externă, ridicând întrebări serioase asupra competenței specialiștilor români instruiți în străinătate. Se pare că unii dintre aceștia, la întoarcerea în țară, au tendința de a minimaliza expertiza locală, considerând că dispun de soluțiile optime, ignorând în același timp specificitatea realităților locale.

Din păcate, agricultura actuală, practicată la scară redusă, este deseori redusă la simple operațiuni de arat, în timp ce la scară mare se transformă într-o sursă semnificativă de poluare pentru mediu și pentru populație. Se naște întrebarea dacă mai există profesioniști sau instituții capabile să asigure o funcție de "câine de pază" în acest domeniu. Observațiile sugerează că acești "câini" fie au îmbătrânit, fie au fost atrași către alte oportunități, lăsând loc unor indivizi mai puțin integri, motivați de interese materiale. De aceea, se impune o acțiune conștientă și responsabilă în relația cu natura, care este, în esență, căminul nostru. Particularitățile sale, distincte de cele occidentale, o fac mai sănătoasă și mai frumoasă, fiindcă este a noastră.

Un alt exemplu de abordare defectuoasă a fost identificat la nivelul unei gospodării individuale, unde proprietarul dorea să își trateze "căpșuneii" cu borax, crezând că borul conferă fructelor un plus de aromă și gust. Această alegere ilustrează o înțelegere incompletă a rolului nutrienților. Este esențial să se facă distincția între afirmația generală că "aromele și gustul căpșunelor sunt influențate de bor" și conceptul conform căruia "carența de bor în sol afectează în mod negativ aromele și gustul căpșunelor", care este o chestiune specifică de deficiență. Se știe că atât lipsa, cât și excesul unor substanțe esențiale pot avea un impact negativ asupra performanțelor culturilor sau animalelor. Microelementele îndeplinesc un rol similar cu cel al vitaminelor pentru organismele vii; dezechilibrul, fie prin carență, fie prin surplus, afectează negativ calitatea produselor.

Impactul Substanțelor Chimice Asupra Sănătății Populației

Practica agriculturii "după ureche" se dovedește a fi, în egală măsură, dăunătoare atât pentru om, cât și pentru mediul înconjurător. În contextul actual, în care încrederea în produsele comerciale este tot mai redusă, efortul de a produce alimente proprii este lăudabil și, probabil, va deveni o necesitate stringentă. Este regretabil, chiar "mare păcat", ca aceste produse să nu se apropie cât mai mult de standardele ecologice și de o calitate superioară din punct de vedere sanitar.

Am subliniat în numeroase rânduri că surplusul de azot aplicat culturilor agricole, pe lângă stimularea unei creșteri luxuriante, adesea plăcute ochiului, poate conduce la îmbolnăvirea consumatorilor prin acumularea excesivă de nitrați în produsele vegetale. O amintire relevantă din perioada în care activam în agricultura românească, în Bărăgan, într-o localitate cu un potențial agricol considerabil, ilustrează gravitatea acestei probleme. Învățătoarea din sat a observat la unul dintre elevii săi, cunoscut pentru energia sa debordantă, o stare de apatie și lipsă de poftă de mișcare. O examinare mai atentă a relevat învinețirea unghiilor și a buzelor copilului, ceea ce a determinat alertarea imediată a medicului de familie. Acesta a confirmat rapid o intoxicație cu nitriți și a dispus analiza apei din fântâna familiei. Rezultatul a fost șocant: apa conținea un nivel periculos de ridicat de nitriți și nitrați. Sursa acestei poluări a fost identificată rapid ca fiind utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice pentru obținerea unor recolte abundente. Azotul în exces, aplicat în puține tranșe și care nu a fost complet absorbit de plante, a fost levigat și purtat de apa de irigații către primul strat freatic, situat la adâncimi considerabile. Ca urmare a acestei situații, pe lângă închiderea fântânilor contaminate, s-a decis înființarea "Sectorului de Chimizare" și a SMA-urilor, similare cu IAS-urile, pentru a asigura o chimizare corectă și responsabilă a agriculturii în CAP-uri. Aceasta demonstrează o preocupare serioasă a administrației de atunci pentru sănătatea cetățenilor, în contrast cu realitatea actuală, în care prioritățile au devenit adesea ascunse în spatele intereselor obscure.

De reținut, abordarea responsabilă a agriculturii nu doar că protejează mediul, ci contribuie în mod direct la sănătatea populației, protejând-o împotriva riscurilor aduse de poluare și de substanțele chimice. Colaborarea între comunități, experți și instituții este esențială pentru a dezvolta soluții pestiste și pentru a asigura un viitor sănătos pentru următoarele generații.