Dezvoltarea capitalismului industrial, împreună cu urbanizarea, extinderea școlii, apariția salariilor și începuturile asistenței sociale au pus bazele lumii în care trăim astăzi. Un profesor universitar explică, într-o analiză publicată recent, cum aceste transformări au modelat societatea modernă și de ce raportarea noastră la știință rămâne esențială, inclusiv pentru comunități precum Târgu Jiu și Valea Jiului.

De la munca fizică la puterea mașinilor

Textul pornește de la ideea că lumea în care trăim trebuie privită cu luciditate și analiză critică. Marea schimbare adusă de revoluția științifică și de industrializare a fost trecerea treptată de la dependența de forța fizică a omului la utilizarea mașinilor, bazate pe cunoaștere tehnică și științifică.

Acest salt a dat naștere unei economii în care inovația și competențele specializate devin motorul principal al dezvoltării. Odată cu tehnologia, omul a putut fi eliberat de o parte din munca fizică grea și a avut mai mult spațiu pentru implicare civică și socială.

Industrializarea și schimbările din viața de zi cu zi

Industrializarea de la mijlocul secolului al XIX-lea a provocat mari deplasări de populație în Europa – comparabile, ca amploare, cu migrațiile istorice. Spre finalul acelui secol însă, efectele asupra vieții de zi cu zi au devenit vizibile:

• speranța de viață a crescut;
• alimentația oamenilor obișnuiți s-a diversificat;
• condițiile de locuire s-au îmbunătățit;
• medicina socială a început să producă rezultate;
• populația a crescut într-un ritm alert.

Autorul subliniază că perioada de prosperitate economică de la începutul secolului XX nu trebuie idealizată: beneficiile producerii de masă au fost distribuite inegal. Totuși, în cadrul capitalismului industrial, combinarea urbanizării, școlarizării, salarizării și debutului asigurărilor și asistenței sociale a creat infrastructura lumii moderne.

Educația, tehnologia și încrederea în știință

Între 1850 și 1950, pentru majoritatea oamenilor din Europa de Vest și America de Nord, lumea s-a schimbat mai mult decât în multe secole anterioare, în special datorită științei.

Generalizarea educației, în special a învățământului mediu, și diversificarea meseriilor pe fondul extinderii tehnologiilor au dus la:

• creșterea încrederii în știință și în metodele ei;
• ascensiunea socială a celor capabili să gestioneze și să coordoneze noile tehnologii;
• apariția unei culturi publice fascinată de progresul științific (reflex în literatură, arhitectură și presă).

Această încredere a fost însă zguduită de Primul Război Mondial, primul conflict în care tehnologiile avansate au fost utilizate masiv pentru distrugere. Cu toate acestea, știința a continuat să fie percepută ca un factor care îmbunătățește viața oamenilor, prin:

• radio și televiziune;
• automobil și avion;
• aparate electrocasnice;
• antibiotice și progrese medicale.

Ideea centrală: motorul lumii contemporane este cunoașterea specializată și capacitatea de a o transforma în tehnologie utilă.

De ce depindem astăzi de inovație

Analiza insistă asupra faptului că, în prezent, depindem mai mult ca oricând de progresul științific. Printre domeniile cu impact direct asupra vieții noastre, sunt menționate:

• tehnologiile de comunicații de mare viteză (inclusiv 5G), care multiplică și accelerează circulația informațiilor;
• medicina bazată pe tehnici moderne, precum editarea genetică;
• interfețele dintre sistemul nervos uman și tehnologia de calcul;
• digitalizarea masivă a informațiilor;
• tehnologii pentru utilizarea eficientă a resurselor și reducerea poluării.

Autorul remarcă faptul că efectele acestor evoluții se vor resimți în viața fiecăruia dintre noi mai puternic decât multe dintre dezbaterile politice de la nivel național.

Pentru un oraș precum Târgu Jiu sau pentru comunitățile miniere din Gorj și din Valea Jiului, această constatare este deosebit de relevantă: tranziția energetică, digitalizarea serviciilor publice și apariția unor noi industrii depind direct de capacitatea noastră de a înțelege și integra aceste tehnologii.

Frica de schimbare în Europa de Est

Un punct important al analizei este modul în care societățile din Europa de Est, inclusiv România, se raportează la schimbările aduse de știință și tehnologie. Răspunsul identificat: adesea cu teamă și neîncredere.

Schimbarea este percepută ca o sursă de instabilitate, iar perioadele de transformare profundă sunt etichetate generic drept „tranziții”, fără a fi întotdeauna clar încotro ne îndreptăm. Ritmul rapid al inovațiilor produce:

• presiune asupra valorilor și obiceiurilor vechi;
• dificultăți de adaptare;
• sentimentul de pierdere a reperelor tradiționale.

În spațiul românesc, modernitatea tehnico-științifică a pătruns târziu și, pentru mult timp, a rămas apanajul unei minorități educate. Pentru majoritatea populației, produsele tehnice au fost privite mai degrabă ca obiecte străine, cumpărate din afară, fără înțelegerea cunoștințelor incorporate în ele.

Problema României: consumăm tehnologie, dar producem puțină cunoaștere

Articolul atrage atenția că România, în general, consumă produse tehnologice care conțin multă cunoaștere, dar contribuie prea puțin la crearea acestei cunoașteri.

Câteva idei-cheie:

• economia locală este, în bună măsură, orientată spre muncă manuală slab calificată;
• exportăm materii prime și muncă ieftină, dar importăm produse finite scumpe, care încorporează cercetare și know-how;
• valoarea adăugată se concentrează la nivelul elitelor economice, nu la nivelul celor care muncesc efectiv.

În Gorj, unde economia a fost mult timp dependentă de minerit și energie pe cărbune, acest model se vede foarte clar: resurse brute ieșite din județ și produse cu valoare mare reimportate, pe bani grei.

Spiru Haret și rolul educației în schimbarea societății

În a doua parte, autorul aduce în discuție figura lui Spiru Haret, prezentat ca un om care „a știut pe ce lume trăiește”. Modernizarea României a venit cu un decalaj de aproape două secole față de Occident, iar atunci când am intrat în modernitate, adesea am făcut pași înapoi în loc să consolidăm progresele.

Câteva date și idei importante din analiză:

• Spiru Haret a fost ministru al Educației în repetate rânduri, inclusiv în perioade tensionate, la scurt timp după răscoala țărănească din 1888 și chiar în timpul celei din 1907;
• una dintre cauzele majore ale acestor răscoale era legată de contractele injuste dintre țărani și arendași;
• mulți țărani semnau acte pe care nu le puteau citi, fiind analfabeți, și erau ușor de înșelat.

Spiru Haret a înțeles că generalizarea educației primare – cele patru clase elementare – putea reduce exploatarea: un țăran care știe să scrie și să citească poate citi un contract, chiar dacă nu este jurist.

El este considerat organizatorul modern al învățământului românesc și reformatorul care a reușit să extindă școala primară în Vechiul Regat. Totuși, rezultatele reformelor sale au fost limitate de mentalități, sărăcie și decalaje între bărbați și femei în accesul la educație.

Lecția pentru prezent: fără educație, rămânem la periferia modernității

Analiza profesorului subliniază o lecție valabilă și astăzi pentru comunități precum Târgu Jiu sau localitățile miniere din Gorj și Hunedoara:

• fără educație solidă, oamenii rămân vulnerabili în fața abuzurilor și a manipulării;
• fără investiții în cunoaștere și cercetare, economia locală rămâne prinsă într-un model bazat pe muncă fizică ieftină;
• fără o atitudine activă față de noile tehnologii, riscăm ca modernitatea să treacă pe lângă noi, iar orașele monoindustriale să piardă șansa reconversiei reale.

În contextul tranziției energetice, al discuțiilor despre închideri de capacități pe cărbune și al nevoii de noi locuri de muncă în Târgu Jiu și zonele miniere, mesajul articolului devine direct: viitorul aparține comunităților care înțeleg rolul științei, investesc în școală și sunt dispuse să se adapteze la schimbare, nu să se teamă de ea.

Concluzie

Articolul publicat în presa gorjeană propune o reflecție lucidă asupra drumului parcurs de la capitalismul industrial la societatea digitală de astăzi. Firul roșu este clar: știința și educația au construit lumea contemporană, iar țările și regiunile care nu își asumă serios aceste direcții rămân în urmă.

Pentru cititorii din Târgu Jiu și din întreg județul Gorj, mesajul este actual: viitorul economic și social al zonei depinde de modul în care reușim să trecem de la munca grea, slab calificată, la o economie bazată pe cunoaștere, competențe și capacitatea de a folosi și produce tehnologie, nu doar de a o consuma.