Țicleni, un orășel amplasat majoritar pe valea Cioianei, între Târgu Cărbunești și Peșteana Jiu, se mândrește cu strada Petrolistilor, cea mai lungă din România. În vremurile de după Al Doilea Război Mondial, mersul pe jos era un obicei comun pentru a parcurge distanțe către Târgu Jiu sau Cărbunești. Trenul era rar folosit, în general de cei care călătoreau pe distanțe mari sau mergeau la muncă la Constanța, iar tinerii urcau în tren pentru prima dată când mergeau la armată.

Mersul cu umor înainte

Țiclenarii au fost mereu cunoscuți pentru abilitatea lor de a găsi umorul în orice situație, iar poveștile despre ei aduc încă zâmbetul pe buze. Iată câteva momente memorabile din viața locală:

Paraschiva și ștenapii

Constantin, un localnic autoritar față de soția sa, Paraschiva, își conducea odată carul tras de boi spre casă. Ajunși în fața locuinței, Paraschiva ghida boii, dar o roată a carului a agățat ștenapul porții. Supărat, Constantin a exclamat nemulțumit despre abilitatea soției sale: „Nu ești în stare să bagi carul în curte și alții conduc avioane!”. Paraschiva, cu o notă de umor, i-a replicat că aviatorii nu se confruntă cu aceleași obstacole.

Notarul Rădoacă și „tăietorii de frunze la câini”

În comuna Rășina, notarul Ion Rădoacă a fost deranjat de numeroșii cetățeni care trăgeau la primărie fără rost, în special după război. Ca soluție, a afișat un mesaj pe ușa primăriei, îndemnând locuitorii să își găsească treburi gospodărești acasă, în loc să piardă timpul. Versurile simple ale mesajului s-au răspândit rapid și au rămas în amintirea oamenilor.

Critica și autocritica în partidul local

În primii ani de după război, formarea organizațiilor de partid a adus și întâmplări amuzante. Un membru, MB, a cerut să vorbească și a declarat că organizația trebuie să scape de două „lepre”. Surprinși, ceilalți membri au cerut detalii și au aflat că una dintre „lepre” era un coleg care producea neliniște în comunitate, iar cealaltă era chiar MB, recunoscându-și propriile greșeli. După vot, amândoi au fost excluși, amuzant întâmplarea rămânând în istoria locală ca un caz de autocritică reușită.

Biciclete și filme pe perete

Pentru mulți țiclenari, contactul cu cinematografia a fost o experiență unică. După 1945, filmele proiectate în curțile oamenilor atrăgeau mulțimi. Printre spectatori s-a numărat și baba Maria P., care le-a povestit vecinilor despre un film în care a văzut „pe cineva mergând cu bicicleta pe perete și scoțând fum”. Această imagine neobișnuită a stârnit râsul tuturor și a fost povestită ani la rând.

Acestea sunt doar câteva dintre amintirile hazlii care încă se mai spun la Țicleni, un oraș cu o moștenire vie și un rezervor nesfârșit de povești vesele.

Articol redactat de Ion M Ungureanu, jurist din Țicleni, și publicat inițial în Gorjeanul.