Producția de cărbune a României este în recul, iar datele oficiale arată atât o diminuare a extracției interne, cât și o tăiere puternică a importurilor. Tendința de reducere este prognozată să continue cel puțin până în 2027, pe fondul tranziției energetice.

Producție mai mică de cărbune în 2025

Potrivit datelor centralizate de Institutul Național de Statistică, în primele 11 luni din 2025 producția națională de cărbune a ajuns la 1,724 milioane tone echivalent petrol (tep). Nivelul este cu 2,1% mai mic decât în aceeași perioadă a anului 2024, ceea ce înseamnă un minus de 37.600 tep.

În același interval, importurile de cărbune au scăzut și mai abrupt: România a adus din afara țării 79.200 tep, cu 55,8% mai puțin decât între ianuarie și noiembrie 2024. Reducerea se traduce prin aproape 99.900 tep tăiate din importuri.

Prognoze până în 2027: producție și importuri în continuă scădere

Ultima Prognoză a echilibrului energetic, realizată de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, indică o diminuare constantă atât a producției, cât și a importurilor de cărbune până în 2027, pe măsură ce intră în funcțiune noi capacități de producere a energiei (în special pe gaze naturale și din surse regenerabile).

Estimările arată astfel:

• 2025

  • Producție: 1,718 milioane tep (scădere estimată de 10,5% față de anul anterior)
  • Importuri: aproximativ 164.000 tep (minus 20,5%)

• 2026

  • Producție: 1,555 milioane tep (încă un minus de 9,5%)
  • Importuri: circa 121.000 tep (reducere de 26,3%)

• 2027

  • Producție: 1,432 milioane tep (nouă scădere, de 7,9%)
  • Importuri: aproximativ 79.000 tep (cu 34,4% mai puțin)

Per ansamblu, pentru perioada până în 2027, prognoza vorbește despre o comprimare a producției de cărbune cu peste 11% și o reducere a importurilor de aproximativ un sfert.

Ce înseamnă aceste cifre pentru Gorj și Valea Jiului

Deși datele sunt prezentate la nivel național, ele au impact direct în județe precum Gorj și Hunedoara, unde mineritul de lignit și huilă rămâne o sursă importantă de locuri de muncă și de venituri la bugetele locale.

Pentru zona Târgu Jiu–Rovinari–Motru, dar și pentru Valea Jiului, scăderea producției de cărbune se traduce în:

• presiune mai mare pe complexurile energetice care folosesc cărbune (inclusiv CE Oltenia),
• nevoia de accelerare a reconversiei profesionale pentru mineri și energeticieni,
• o dependență mai mică de importuri, dar și de această resursă în mixul energetic.

În paralel, investițiile anunțate în capacități pe gaze, fotovoltaice sau eoliene ar trebui să compenseze, treptat, scoaterea din funcțiune a unor grupuri pe cărbune și să mențină securitatea energetică a țării.

Tranziție energetică cu impact în comunități

Tendința descendentă a producției și importurilor de cărbune este în linie cu politicile europene de decarbonizare, dar în județe miniere precum Gorjul și Hunedoara schimbarea se simte direct în economie și pe piața muncii.

Pentru locuitorii din Târgu Jiu și localitățile miniere din apropiere, următorii ani vor fi marcați de:

• continuarea restructurării sectorului carbonifer,
• creșterea importanței proiectelor alternative de producere a energiei,
• programe de reconversie profesională și fonduri destinate comunităților afectate de tranziția energetică.

Rămâne esențial ca planurile de reducere a dependenței de cărbune să fie însoțite de investiții concrete în noi locuri de muncă și în infrastructură locală, astfel încât schimbarea să nu lase în urmă comunitățile din Gorj și Valea Jiului.