Cheile Galbenului și Peștera Muierilor, aflate la mică distanță de Târgu Jiu, rămân unul dintre cele mai spectaculoase obiective naturale din județul Gorj, potrivite inclusiv pentru o escapadă de iarnă.

Unde se află și cum ajungem din Târgu Jiu

Complexul natural Cheile Galbenului – Peștera Muierilor este situat în nord-estul județului, pe teritoriul comunei Baia de Fier, în zona masivului calcaros Polovragi–Cernădie.
Din Târgu Jiu se merge pe DN 67 către Novaci, iar de acolo, spre est; după aproximativ 7 kilometri de la Novaci se ajunge în Baia de Fier, localitate aflată chiar la intrarea în chei, la circa 560 de metri altitudine.

Zona este cunoscută din Evul Mediu ca punct de exploatare a minereului de fier, activitate atestată în documente din vremea lui Mircea cel Bătrân (1386–1418) și continuată și în perioada lui Matei Basarab (1632–1654). Baia de Fier este renumită și pentru zăcământul de grafit de pe muntele Cătălinu, considerat unul dintre cele mai pure din Europa.

Cum s-au format Cheile Galbenului

Cheile Galbenului reprezintă un sector carstic spectaculos, rezultat din eroziunea de milioane de ani pe care râul Galbenul a exercitat-o asupra unei bariere de calcar aflate în calea apelor ce coboară din munți.
În timp, apa a exploatat fisurile din stâncă, lărgindu-le și adâncindu-și albia. Pe măsură ce râul a săpat tot mai jos, vechi galerii formate în calcar au rămas „agățate” pe versanți, una dintre aceste cavități fiind actuala Peșteră a Muierilor.

Evoluția reliefului a fost influențată și de alternanțele climatice majore din trecut, perioadele reci (glaciațiunile) având un rol esențial în dinamica apelor de suprafață și subterane.

Peștera Muierilor – istorie, legende și descoperiri

În partea de nord a localității Baia de Fier, acolo unde Galbenul străbate calcarele masivului, se află Peștera Muierilor, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Gorj și prima peșteră electrificată din România, introdusă devreme în circuitul turistic național.

Originea denumirii este încă discutată. Există cel puțin trei ipoteze principale:

• legătura cu perioade foarte vechi, când rolul femeii în comunitate era dominant;
• adăpost pentru femei și copii în timpul incursiunilor tătare și otomane;
• loc unde femeile lăsau fuioare de in și cânepă pentru a se înmuia înainte de tors.

Săpăturile arheologice au scos la iveală un bogat material preistoric: unelte de silex din Paleolitic, fragmente ceramice și oase de animale precum hienă, leu și urs.
Un moment important pentru cercetarea peșterii a fost perioada 1951–1955, când s-au cartografiat etajele și s-au descoperit resturi fosile umane, inclusiv un craniu aparținând unei femei de aproximativ 40–50 de ani, datată la circa 30.000 de ani.

Dimensiuni și particularități speologice

Peștera Muierilor este o cavitate polietajată, cu galerii dispuse pe trei niveluri confirmate, existând suspiciuni speologice privind un al patrulea etaj încă neidentificat.
În total, galeriile însumează aproximativ 3.566 de metri lungime, cu o diferență de nivel de circa 57 de metri.

Pentru public este accesibil etajul superior, într-un traseu turistic amenajat de aproximativ 700 de metri. Restul coridoarelor reprezintă rezervație speologică și pot fi accesate doar cu aviz de specialitate, în baza autorizațiilor emise de Comisia Monumentelor Naturii.

În interior se găsesc formațiuni deosebit de rare, printre care structuri de tip dahlit, întâlnite în foarte puține peșteri din România (doar în câteva cavități la nivel național).

De la primele mențiuni științifice la statutul de monument al naturii

Deși urmele de locuire sunt mult mai vechi, primele descrieri științifice consemnate ale peșterii apar la final de secol XIX. Muzeografi gorjeni precum Alexandru Ștefulescu și I. Moisil au cules date despre peșteră în 1894, iar geologul Gheorghe Munteanu-Murgoci o menționează și o marchează pe hartă într-un studiu din 1898 dedicat formelor de eroziune din Carpații Meridionali.

În 1929, doi speologi francezi, colaboratori ai lui Emil Racoviță, au studiat fauna subterană și au identificat două noi specii de coleoptere carnivore.
Cercetările asupra formațiunilor minerale au continuat, iar în 1954 au fost realizate studii dedicate concret speleotemelor.

În 1955, peștera a fost declarată monument al naturii, iar în 1963 a fost electrificată. De atunci a trecut prin mai multe etape de reamenajare, pentru a permite vizitarea în condiții mai bune de siguranță și pentru a proteja în același timp mediul subteran.

Un obiectiv la (mai puțin de) o oră de Târgu Jiu

Pentru locuitorii din Târgu Jiu, Cheile Galbenului și Peștera Muierilor reprezintă una dintre cele mai accesibile și spectaculoase destinații de weekend, indiferent de anotimp.
Drumul până la Baia de Fier este relativ scurt, iar pe lângă peșteră și chei, zona oferă și alte puncte de interes: priveliști deosebite spre munți, posibilitatea de drumeții scurte și legături spre alte obiective renumite din Gorj, cum ar fi Polovragi sau zona montană Rânca.

Concluzie

Pe șosea, din Târgu Jiu până la Baia de Fier nu este o distanță mare, însă, odată ajunși la Cheile Galbenului și în Peștera Muierilor, senzația este că pășiți într-un alt timp: de la urmele omului preistoric la formațiuni carstice unice, totul se îmbină într-un obiectiv natural care merită inclus pe lista scurtă a excursiilor de iarnă sau de vară ale gorjenilor.